Nu fi intimidat de supra-agresiunea unui maniac al poker-ului. Nolan Dalla îţi spune cum să îmblânzeşti aceste cărţi sălbatice - şi să obţii un profit frumuşel.
Imaginează-ţi următorul lucru: un om aduce un sac de verzişori la un joc, ia loc şi apoi aruncă întreg conţinutul sacului – 25.000$ - pe masa de poker într-o grămadă mare. Teancuri de hârtii de 100 de dolari cad pe postavul verde. Omul i-a acoperit pe toţi cei din joc de cel puţin cinci ori.
Data este iarna lui 1996, locaţia Resorts International, Atlantic City, jocul: Texas Hold'em cu limită de pot. Omul îşi postează blind-ul de 5$ şi i se distribuie o mână. Ce s-a întâmplat apoi sfidează orice imaginaţie. El devine o legendă instant în cercurile de poker. Plusează pe fiecare rundă succesivă de pariere. Nimic neobişnuit, doar un singur detaliu crucial: nu se uită niciodată la cărţile sale.
Omul este un excentric, un parior, un ţicnit, unul care îşi asumă riscuri, un aiurit - şi un dar divin la orice joc de poker. Este chintesenţa maniacului, jucând fără frica de a pierde şi pare să nu îi pese de bani. Incredibil, câştigă câteva mâini devreme şi elimină doi jucători la masă înainte de a-şi îndeplini destinul inevitabil. Cei 25.000$ îl ţin 20 minute. Soarta lui e pecetluită, omul iese şovăielnic din casinou, şi nu a mai fost văzut niciodată, nici nu s-a mai auzit de el.
În timp ce acesta a fost un exemplu extrem despre ceea ce face un maniac la un joc de poker, întruchipează riscul grav şi potenţialul impresionant de a răvăşi pe care îl are un maniac aşezat la masa de poker. Maniacul este desigur capabil de a-şi înfrânge adversarul cu o combinaţie de mâini bune şi agresiune neglijentă. Totuşi, pe termen lung, maniacul ajunge întotdeauna la sfârşit când este confruntat cu contra-strategia adecvată-concepută special pt. neutralizarea tendinţelor supra-agresive ale maniacilor. De fapt, intenţia acestui articol este cea e a crea o contra strategie de a se purta cu maniacii.
Un maniac prezintă un set unic de provocări pt. orice jucător de poker. De fapt, maniacul nu este întotdeauna în dezavantaj. Spre ex. un maniac se poate descurca bine într-un joc unu la unu contra unui adversar pasiv. În jocurile cu oameni insuficienţi cu multipli adversari pasivi, maniacul pare să se bucure de o marjă semnificativă.
Declinul maniacului apare de obicei în jocurile full ring (cu cel puţin 8 jucători), unde se confruntă cu numai unul sau doi adversari în fiecare mână - cel puţin unul din care (sau chiar ambii) are o mână mai puternică. Ce se întâmplă este că toţi jucătorii devin mai disciplinaţi şi tind să joace poker corect tehnic. Ei aşteaptă mâini puternice de început cu care să îl confrunte pe maniac. Astfel, maniacul se luptă adesea cu una sau două dintre cele mai bune mâini de la masă şi este frecvent în dezavantaj. Dat fiind că adversarii văd că maniacul joacă multe mâini şi va plăti pariurile cu o rafală de plusări, nu trebuie decât să aştepte răbdători cărţile puternice şi să lase şansele să lucreze împotriva maniacului.
Din păcate, aceasta pune o problemă serioasă dacă nu reuşeşti să obţii cărţi bune de început. Unii jucători nedisciplinaţi văd jetoane zburând în jurul mesei şi nu se pot stăpâni. Încep să îşi relaxeze propriile cerinţe legate de mâna de început. Aceşti jucători nedisciplinaţi văd că maniacul câştigă ocazional cu o mână slabă şi reacţionează pariind sau plusând cu cărţi marginale. Aceasta este exact intenţia maniacului - de a genera acţiune, de a-şi pune oponenţii să oscileze şi să creeze un joc de poker sălbatic cu jucători multipli în fiecare mână cu poturi enorme.
Majoritatea jocurilor cu un maniac intră de obicei în una din cele două categorii - sunt fie foarte strânse (acţiune cu două sau trei căi în majoritatea poturilor) sau foarte sălbatice (oponenţi multipli care cheamă plusări în fiecare mână). Comportamentul maniacului îl face pe fiecare jucător de la masă să îşi ajusteze strategia.
Reţineţi că în poker poziţia scaunului este absolut critică. Este aproape întotdeauna avantajos să stai imediat în stânga unui maniac. Cel mai prost loc la o masă este de obicei cel imediat din dreapta maniacului. Deci, în astfel de situaţie primul dvs. obiectiv ar trebui să fie să selectaţi un loc favorabil. Cereţi o schimbare a locului dacă se poate.
Cu un maniac în joc, obiectivul suprem este să îl iei cu mâna cea mai bună, anticipând că maniacul va plăti toate pariurile şi plusările. În jocurile strânse, un joc strâns-agresiv este de obicei strategia optimă. Cu alte cuvinte, în Hold'em introduceţi un pot cu mâini premium de start (perechi mai mari de 7-7 şi neperechi precum A-K şi A-Q), şi pariaţi agresiv pe ele. Maniacul va încerca adesea să vă intimideze să renunţaţi plusând şi replusând. Dar din moment ce jucaţi cărţi bune cel mai adesea, veţi termina având mâna cea mai bună şi veţi câştiga mai multe poturi.
În jocurile sălbatice, este necesară o strategie foarte diferită. Dat fiind că maniacul a creat o acţiune cu căi multiple şi poturi mari, tragerea de mâini creşte semnificativ în valoare. Mâinile de Pre-flop precum conectorii de aceeaşi culoare, perechile mici şi aşii de aceeaşi culoare, sunt adesea cărţi plătibile. Dacă aveţi două cărţi de aceeaşi culoare şi flopul vine pe două cărţi de culoarea dvs., o plusare a maniacului va spori practic valoarea dvs. aşteptată pt. mână, pt. că veţi câştiga un pot mult mai mare când faceţi culoare (ceea ce se întâmplă în cam 37% din timpul când aveţi flop o tragere de culoare).
Până acum, majoritatea conceptelor strategice discutate se leagă de jocurile Hold'em cu limită. Totuşi, jocurile cu limită de pot şi fără limită prezintă propriile lor circumstanţe unice.
Este important de remarcat că maniacii pot domina un joc cu mulţi bani, în special când sunt încărcate cu teancuri de bani mari împotriva adversarilor timizi. Jucătorii care se tem să nu îşi piardă jetoanele cad victime tendinţelor de supra-agresivitate ale maniacului. Într-un fel, trece peste ei. Odată ce maniacul descoperă această slăbiciune, el lansează simplu plusare după plusare către adversarul său neajutorat, şi cel mai adesea câştigă pot după pot - deşi nu pare să aibă cea mai bună mână. Astfel de dinamici sunt pur şi simplu posibile în jocurile Hold'em cu limite, pt. că suma de pariere este fixă pe fiecare rundă, iar adversarii e mai puţin probabil să fie intimidaţi de mărimea câştigului.
Acest concept este important pt. că este esenţial să se accepte realitatea că fluctuaţiile teancului de bani în jocurile Hold'em cu limită de pot şi fără limită vor fi mult mai severe cu un maniac la masă. În jocurile cu limită de pot şi fără limită este mult mai dificil să 'afli unde eşti' - să folosim o expresie comună în poker - cu un pariu sau o plusare când înfrunţi un maniac. Spre ex. cu o mână puternică, dar vulnerabilă precum Q-Q, este probabil mai bine să renunţaţi la mână când pariaţi şi sunteţi plusat de un adversar după ce apare un As. Într-un joc convenţional, adversarul este probabil să aibă un As, ceea ce înseamnă că sunteţi înfrânt. Dar când un maniac plusează în această situaţie, sunteţi obligat să jucaţi un joc de-a ghicitul.
Pe scurt, e greu să joci împotriva maniacilor în jocurile cu limită de pot şi fără limită când contrastează cu jocurile cu limită fixă.
Poker-ul este atât un joc de psihologie, cât şi al valorilor cărţilor. Prin urmare, există tactici specifice care pot fi folosite pt. a-l ţine pe maniac aşezat în joc pt. perioade mai lungi de timp, contribuind constant la profiturile dvs. la masă.
Majoritatea maniacilor sunt jucători de poker perdanţi. Nicio cantitate de talent sau experienţă nu poate depăşi modul de joc cu prea multe mâini şi punerea repetată a banilor în pot cu mâna cea mai proastă. Astfel, e important să încercaţi şi să înţelegeţi de ce maniacul joacă atât de neglijent. Doar îi place să parieze? E vreun excentric bogat care joacă pe mize nesemnificative? Sau atenţia pe care o primeşte la masă i-a zgândărit ego-ul? Există o multitudine de motive pt. comportamentul unui maniac şi identificarea cauzei acestui comportament este primul pas spre exploatarea sa pt. profit.
Indiferent de cauzele de la rădăcină, majoritatea maniacilor - într-adevăr majoritatea jucătorilor de poker - vor să se bucure ei înşişi la masă. Remarcile disparate şi comentariile negative făcute de aşa numiţii profesionişti împotriva acestor jucători sunt incredibil de dăunătoare atât pt. câştigurile pe termen scurt, cât şi lung care ar putea fi obţinute din prezenţa maniacilor în joc.
Ar putea suna dubios, dar ultima contra strategie împotriva unui maniac este de a-l lăsa pe jucător să creadă că poate domina un joc, şi că tu - adversarul lui - poţi fi manipulat la masă. Lăsându-l pe maniac să creadă că te poate domina, în timp ce tu eşti de fapt pregătit pt. a-i confrunta agresivitatea cu propriile contra strategii, stabileşti practic capcana perfectă. În esenţă, maniacul a comis cea mai gravă eroare la poker - subestimarea adversarului.
Nolan Dalla este unul din scriitorii de marcă despre poker, care a contribuit intens în ultima decadă la Card Player, Casino Player şi Poker Digest.
| Înapoi |
|
Următor |
Politica de confidenţialitate | Ajutor
© 2012 Vista Gaming Online Limited
Contactaţi-ne: suport@vistabet.com
Avertisment: Parierea implică riscuri. Pariind pe acest site riscaţi să pierdeşi bani sau să suferiţi afecţiuni psihologice. Parierea se face pe propriul risc.
Membrii VistaBet trebuie să aibă vârsta de peste 18 ani.
Telefon gratuit 0800 895517 |
Email: suport@vistabet.com |